Trebuie sau vrei să fotografiezi?

Te găseşti de multe ori în faţa unei scene şi îţi pui întrebarea aceasta? Dacă nu, ar trebui!

Nu pentru că va schimbă în vre-un fel miraculos rezultatele pe care le obţii în fotografie, ci pentru că te va încetini, calma, îţi va da timp să analizezi cadrul şi abia apoi să apeşi pe buton.

Mă găsesc de multe ori, în tentativele mele de a obţine imaginii reuşite, trecând pe lângă cadre care nu îmi inspiră sau trezesc niciun fel de sentiment plăcut, dar pe care totuşi le fotografiez deşi ştiu că rezultatul nu va fi cel pe care îl caut. Mi-a luat ceva timp până am realizat şi acceptat acest comportament pe care îl manifest, şi doar înţelegând de ce mă comport aşa cum am descris mai sus, am izbutit să mă corectez. E adevărat că nu în totalitate, dar e un început.

Nu voi descrie procesul intrinsec pe care l-am aplicat, dar voi povesti concluzia la care am ajuns, concluzie care poate nu se potriveşte direct tuturor fotografilor, dar din care sper că o parte din voi va învăţa ceva.

Majoritatea imaginilor pe care le-am capturat fără a fi fost în prealabil atras de scena respectivă, au fost rezultat unei dorinţe incontrolabile de a apăsa pe declanşator, un fel de “abstinenţă” fotografică care trebuia satisfăcută în acel loc, moment, cadru. Nu conta dacă exista o compoziţie reuşită sau un subiect inedit, eu trebuia să apăs pe buton cu orice preţ. Subliniez încă o dată cuvântul “trebuia“! Fără să conteze, să însemne sau să reprezinte stilul meu, imaginea trebuia capturată. Şi încă o dată, aşa cum am povestit şi aici, dezamăgirea fotografică nu a întârziat să apară. Imaginea astfel obţinută nu era ceea ce îmi doream, ci mai degrabă doar un “snapshot”, un produs fără caracter sau suflet, lipsit de emoţie, formă şi aspect.

Nimic nu s-a schimbat până nu am început să mă întreb dacă vreau să înregistrez acel cadru, dacă îmi trezeşte vreun sentiment sau vreo atracţie, dacă văd în el ceva ce nu am văzut până acum sau dacă se pliază pe ochiul meu, pe viziunea mea fotografică.

Nu pot spune că am ajuns la o maturitate artistică deplină doar folosind această întrebare, dar e un punct de plecare, o atitudine utilă, atunci când te afli cu aparatul la ochi şi nu eşti sigur dacă ţi-a atras ceva atenţia sau apeşi pe buton doar de dragul de-a o face.

Notă: în rândurile de mai sus m-am referit cu precădere la fotografia de peisaj, ai căror artişti caută imagini în care se regăsesc sau care se potrivesc stilului lor. În alte genuri fotografice (călătorie, stradă, etc), s-ar putea că întrebarea din titlu să nu aibă la fel de mult sens.