Sus
miscare - centrul - vechi - bucuresti - wowbucharest - romania

Subiectul în fotografie

Poate că titlul nu este cel mai potrivit, dar cuprinde esenţa acestui scurt articol şi anume tentativa de a răspunde la două întrebări pe care orice fotograf ar trebui să şi le pună: ce este subiectul şi dacă există un subiect evident în imaginile tale?

Să nu te aştepţi să citeşti în continuare despre ce  sau care subiect ar fi mai potrivit pentru tine, acest aspect este subiectiv şi compatibil cu personalitatea fiecăruia, şi nici să nu te aştepţi să găseşti o formulă magică, general valabilă, prin care să reuşeşti să evidenţiezi subiectul cât mai clar posibil. Aşa ceva nu este uşor de realizat, iar cei ce pretind că pot oferi “n” paşi pentru realizarea fotografiilor de succes, nu fac altceva decât să amăgească cititorul. Cu toate acestea, voi încerca să ofer câteva idei care să te ghideze în obţinerea unei compoziţii coerente, în care accentul este pus pe subiect.

Deci, “Ce este subiectul?”

Ai meditat vreodată asupra acestei întrebări? Prima concluzie pe care o putem trage este înţelegerea faptului că subiectul poate fi concret sau abstract. Oamenii şi obiectele sunt subiecte concrete, pe când sentimentele şi stările de spirit sunt subiecte abstracte. Deşi este uşor să crezi că doar subiectele concrete pot fi imortalizate în fotografie, de fapt, noi imortalizăm tot timpul abstracţiuni. Oamenii pe care îi fotografiem au emoţii ce apar pe chipurile şi în gesturile lor, obiectele şi evenimentele sunt încărcate de o atmosferă sau alta, în funcţie de condiţiile în care sunt înfăţişate.

Un exemplu ideal este imaginea lui Eugene W. Smith, „Doctorul de ţară„, în care fotograful rezumă într-o fotografie extraordinară sentimentele pe care le-a trăit doctorul de ţară de-a lungul unei zile epuizante, când, extenuat, retrăia întâmplările din ziua aceea cu o ceaşcă de cafea în mâna. Expresia milei şi bunătăţii, cuprinsă în această imagine este extrem de emoţionantă.

Deşi poate fi relativ dificil de înţeles iniţial, abstracţiunile pot fi evocate nu doar de oameni, ci şi de obiecte. Pot obiectele stârni amintiri, gânduri, sentimente? La rândul lor, pot fi acestea (amintiri, gânduri, sentimente) oglindite într-o fotografie? Eu zic că da, într-o anumită măsură, însă doar într-o formă simbolică.

Şi aici, cel mai bun exemplu îl reprezintă peisajele lui Ansel Adams, care transmite prin imaginile sale alb negru emoţiile naturii, atât de semnificative şi profunde încât au dus la extinderea Parcurilor Naţionale din SUA.

Deşi aspectul subiectului poate fi abstractizat, asta nu înseamnă că el, subiectul, nu poate fi evident în imaginea ta. Un sfat util în a determina dacă este sau nu uşor de vizualizat şi înţeles în imaginile tale, este să-ţi reanalizezi fotografiile şi să te întrebi, dacă, pentru un privitor la prima examinare, este lesne de înţeles care este subiectul acelei capturi. Este accentul pus pe acea emoţie, clădire, floare, particularitate din peisaj, nor, etc.? Este acel punct central imaginii tale?


subiect, fotografie, subiectul in fotografie, wowbucharest centrul vechi necontenita miscare bucuresti

Necontenită mişcare

Luând ca exemplu această imagine surprinsă pe una dintre cele mai aglomerate străzi pietonale ale Bucureştiului, subiectul, aşa cum am vrut noi să îl evidenţiem, este cât se poate de abstract, „mişcarea”. Introducând tempo în această imagine, subiectul nu mai poate fi cerul, sau clădirea de pe colţ ci forfota locului.


Din păcate, sau poate din fericire, nu există un răspuns corect sau greşit pentru aceste întrebări, dar conştientizarea şi interograrea lor voită, te vor ajută să devii un fotograf mai bun, ale cărui imagini au „acel ceva” în jurul căruia gravitează toate elementele secundare ale fotografiei.

Concuzionand, aş putea spune că aşa cum în gramatică, o propoziţie nu este cu adevărat propoziţie decât dacă are subiect şi predicat, şi în fotografie echivalentul subiectului gramatical este, ai ghicit, tot subiectul.

O imagine bună are nevoie de un subiect mai mult sau mai puţin evident la prima privire, dar care să fie punctul central al fotografiei, punctul în care ochiul să se poată odihni, aprecia şi reveni de fiecare dată când priveşte acea imagine.

Deși mereu am crezut că sunt tehnic, fotografia a scos la iveală partea mea artistică. Scriu despre ambele, aparatură și creativitate, sperând să inspir și pe alții la fel cum fotografia mă inspiră continuu pe mine.

Lasă un comentariu