Fotografiem cu inima, nu cu aparatul!

Mereu m-am întrebat,  dacă ai lucra cu pasiune,  ar fi tot ca un job,  sau ai face-o de placere?!

Acum cu noua generație,  asa zișii milenali, subiectul pasiunii a devenit din ce în ce mai popular. Citim adesea pe internet tot felul de articole despre cum s-au schimbat priorităţile generaţiilor. Dacă pentru părinţii nostri era primordial să aibă o casă, o maşină, un serviciu stabil, pentru noi, generaţia viitoare aceste lucruri sunt din ce in ce mai nesemnificative. Noi căutăm să găsim satisfacţie în ceea ce facem şi investim în experienţe, nu în lucruri materiale.

Dar, oare,  să iubești ceea ce faci influențează în vreun fel performanțele tale.

Am excela oare dacă am face lucrurile din inimă?

Sunt convinsă că în artă, dacă nu găsești interes în ceea ce faci,  nu vei putea nicicând să creezi cu adevărat. Desigur,  poți să te antrenezi,  să studiezi,  să fii cel mai mare cunoscător al echipamentului și al tehnicilor de fotografiere,  însă dacă peisajul,  figura,  momentul nu trezesc nimic în tine, mă îndoiesc ca îți vei putea atinge adevăratul potențial.

Urmăresc frecvent pe You Toube filmulețele lui Ben Horne despre care,  probabil,  ați auzit cu toții. Clipurile lui vorbesc despre echipament,  despre tehnică,  despre cum să îți îmbunătățești fotografia, dar în special despre ce trezesc peisajele în el,  ca fotograf, ca om și ce decizii ia la fata locului. Ben prezintă experienta lui fotografică,  fără să realizeze cât de mult spune asta despre el, ca om, despre sentimentele pe care ni le dezvăluie nouă,  comunității ce îl urmărește. Fotografiile lui sunt minunate poate și din cauza sesibilităţii lui faţă de subiect.

Cum ai putea să vezi frumusețea suprema fără să iubești ce vezi?! Și cum ai putea să creezi o operă de artă fără să poți vedea frumusețea supremă?!

De multe ori merg să fac fotografii și mă întorc acasă cu aparatul “gol”. Și, inițial, am simțit o ușoară dezamăgire,  însă,  mai apoi mi-am dat seama că dacă nu ma încântă ce văd în jurul meu,  îmi este imposibil să fac o fotografie. Probabil că de aceea există atât de multe domenii în fotografie: peisaj, stradă, portrete, evenimente, jurnalism, macro, etc. fiecare fotograf are propriile interese şi se lasă atras de acestea când produce fotografii. Când am pus prima dată mâna pe aparat, nu am stat să mă gândesc niciun moment ce fel de imagini vreau să surprind, fotografiam tot ce îmi placea, fără să îmi dau seama că eram atrasă de acele locuri involuntar. Mai apoi, mi-am pus această întrebare, însă, încă mai descopăr cu fiecare incursiune fotografică, lucruri, locuri, momente pe care simt nevoia implicită să le fotografiez, fără să planific voit acest lucru.

Dar este oare suficient să pui pasiune în ceea ce faci?

Cu siguranţă nu. Nu poţi fi creativ fără să ai cunoştinţe despre domeniul în care creezi. Cu cât eşti mai iniţiat, cu atât poţi fi mai creativ, iar pasiunea şi statul degeaba nu interrelaţionaează în niciun fel. Nu poţi fi pasionat de un subiect şi să îţi petreci timpul făcând cu totul altceva.

Adună informaţii din toate părţile, munceşte şi munca îţi va fi răsplătită, dar nu uita să fotografiezi ce te inspiră, ce simţi că e aproape de tine şi te atrage ca un magnet. Se va vedea cu siguranţă în imaginlie tale.