Malaezia obiective fotografice (partea III)
Penang
Am vorbit despre vegetație, junglă, natură și a venit timpul să ne întoarcem la civilizație. Însă nu la zgârâie nori și clădiri luxoase, ci ceva mai tradițional și mai aproape de cultura malaeziană, orașul Penang.
Dacă e un loc în Malaezia în care simți că ești în Malaezia este fără doar și poate acestă mică insulă, ce nu impresionează doar prin diversitatea culturală ci și prin diversitatea reliefului.
Sunt atât de multe lucruri pe care poți să le faci ca turist și/sau fotograf, încât ai nevoie de câteva zile pline în Penang.
Primul obiectiv fotografic la care am vrut neaparat să ajungem este Kek Lok Si Temple și ne-am imaginat un apus superb care să completeze arhitectura chinezească a templului. Dar, ca de obicei, planul de acasa nu se potrivește cu cel din târg și am ajuns la templu să aflăm că programul este până la ora 18:00. Peste tot pe internet găsisem informații contradictorii referitoare la orarul de deschidere al templului, însă am sperat până în ultimul moment că vom avea ocazia să surprindem măcar un apus aici.
Kek Lok Si Temple
În drum spre hotel am încercat să intrăm pe o straduță chiar vis-a-vis de templu sperănd că vom găsi un unghi bun de fotografiere de la depărtare. Terasa unui localnic părea promițătoare însă, fiind novice în a aborda oameni, experienta nu a fost foarte reușită. După ce am strigat de mai multe ori la poartă, a ieșit în cele din urmă un domn amabil care m-a lăsat să trag câteva cadre de pe veranda lui.
Ca fotografi trebuie să învățăm să comunicăm cu localnicii. De la ei putem afla secrete interesante despre locurile pe care le vizităm.
Pentru că nu am vrut să profit de amabilitatea omului, am tras în grabă trei cadre și nu știam cum să plec mai repede. Nu pentru că aș fi tras cadrele pe care mi-am dorit să le trag ci din dorința de a nu deranja. Daca sunteți vreodată într-o astfel de situație încercați să purtați o conversație cu omul ce tocmai v-a permis să îi invadați spațiul personal și, dacă tot abuzați de timpul lui, faceți bine și nu îl irosiți. Stați acolo până sunteți siguri că ați dat tot ce era mai bun din voi. Poți afla lucruri inedite de la localnici și comunicarea este cel mai bun mod de a destinde reliația dintre două persoane necunoscute. În final a fost și pentru mine o nouă lecție.
În drum spre casă ne-am uitat dezamăgiți înspre apusul pe care tocmai l-am ratat însă am decis să ne bucurăm în continuare de farmecul orașului.
Mâncăm autentic
Penang este orașul mâncării de stradă. Cum se lăsă seara începe zumzetul oamenilor ce își pregătesc tarable pentru vizitatorii pofticioși. La fiecare colț de stradă găsești tot felul de bunătăți, de la supe preparate pe loc cu ingredientele alese de tine, la pește pe plită, fructe de mare și pui pe băț extracondimentat. De multe ori te așezi la o coadă imensă și nici nu știi ce cumperi, tot ce pot simți papilele tale gustative la contactul cu mancarea este gustul strident al condimentelor orientale. Și, la final, poți stinge totul cu un durian gustos, negociat temeinic cu vânzătorul de la colț ce susține sus și tare ca durianul lui e cel mai dulce și cremos.
Mancare de strada, Penang
Trebuie musai să încercați aceste minuni culinare, vă asigur că nu veți regreta.
Primul pas în fotografie este să fii acolo. Că e apus, răsărit, cer acoperit trebuie să fii undeva cu aparatul în mână, punându-ți la încercare imaginația.
Dimineața următoare am vrut să încercăm un răsărit la Podul Penang și ca să ajungem aici la 7 dimineața, am trăit o adevărată aventură. Podul leagă mica insulă de continent, și reprezintă un nod de legatură de unde pornesc autostrăzi spre diverse părți ale insulei. Ca să ajungem la pod am luat autobuzul care ne-a lăsat chiar pe una dintre autostrăzi și am căutat fără succes pasarela pietonală care legă locul în care eram de malul oceanului. Așa că ne-am luat inima în dinți și am traversat autostrăzile așa cum am putut pentru a ajunge în timp util la pod.
Joc de lumini Penang
Știți acele dimineți în care ai impresia că totul merge rău și, de fapt, ziua se transformă brusc în ceva foarte bun. Exact așa am pățit și noi. Plecaserăm către pod cu speranțe mici de a face ceva acolo, iar rătăcirea printre drumuri pline de mașini ne-a debusolat și mai tare. Căutând un loc proprice pentru a ne monta trepiedul am avut noroc să dăm de un grup de fotografi care surprindeau în imagini un baiat care desena cu lumină scena. Ionut și-a montat aparatul strategic și a surprins atât răsăritul movaliu din acea dimineață, cât și jocul de lumină ce ne-a încântat privirile amândurora.
Să îmbini petrecerea timpului în mijlocul naturii, cu călătoriile și cu arta fotografică ne aduce o satisfacție pe care o întâlneam atât de rar până acum în escapadele noastre.
După cum ați observat și până acum, în expedițiile fotografice ne concentrăm atenția în principal pe obiective cât mai în mijlocul naturii. Asta, cel mai probabil, datorită afinității pe care am dezvoltat-o vizavi de tot ce înseamnă fotografie și contemplare, pândind momentul în care lumina e tocmai potrivită pentru a susține povestea pe care ne dorim să o spunem. Penang nu a fost o excepție.
Drept urmare, următorul obiectiv fotografic a fost la Penang Hill, un munte în mijlocul orașului care ne-a oferit cea mai frumoasă vedere pe timp de noapte. Podul ce leagă mica insulă de continent și luminile întregului oraș ce sclipesc stinghere, la apus, ne-au oferit un spectacol pe măsură.
Penang de sus
Pe lângă priveliștea copleșitoare, Penang Hill este plin de maimuțe. Aici găsești o specie deosebită de astfel de patrupede, negre cu terminații imaculat de albe, jucăușe și gingașe în același timp. Am încercat să le fotografiem, dar pentru că se mișcau foarte tare, nu avem prea multe cadre în focus.
Gânditoare
Adrenalina îți amintește că trăiești…
Ziua următoare am decis să încecăm un nou traseu prin junglă, de aceasta dată pe o plajă sălbatică. Am investigat puțin variantele pe care le avem, am ajuns la parcul national din Penang, ne-am înscris pe listele celor ce se avântă în “fioroasa” junglă și am decis să ne îndreptăm spre plaja țestoaselor, sperând să avem ocazia să și vedem micile animale. Drumul prin junglă a durat cam o oră și a meritat din plin. Plaje aurii, palmierii ce sărutau oceanul, plante tropicale, maimuțe, aici am simțit cu adevărat farmecul unui altfel de parc natural.
Vedere exotică
Planul a fost să stăm pe plaja țestoaselor până la apus și apoi să ne întoarcem pe același traseu pe timp de noapte. Plaja este pustie și absolut spectaculoasă. Totul era perfect, apa, nisipul, pontonul care dădea spre mare, o armonie completă. Fotografic vorbind ne-am focusat atenția pe podețul din mijlocul plajei însă, pentru că nu am avut un apus grozav, fotografiile nu au fost tocmai ce ne doream.
Drumul de întoarcere a fost plin de adrenalină. Noaptea în junglă nu este un loc în care îți dorești cu ardoare să fii, însă experiența a fost incitantă.
Fotografii sunt tot timpul în căutare de subiecte noi pe care să le fotografieze. Găsirea unui subiect nu este tot timpul cea mai mare problemă. Felul în care reușești să construiești povestea imaginii e la fel de important și mult mai greu de realizat.
În ultima seara, din lipsă de alte obiective fotografice și obosiți după traseul prin junglă am căutat un loc cât mai aproape de hotel, care să aibă ieșire la mare. Nu am găsit ceva ce să ne încânte în mod deosebit însă, în cele din urmă, ne-am oprit pe niște pietre pe malul mării și am decis să surprindem pulsul insulei la apus. Amurgul a fost spectaculos și, deși locul în care ne așezasem era plin de mizerie și șobolani, am fost bucuroși că am fost acolo, cu aparatele pe metereze, practicând ce iubim să facem, fotografie.
Visând
Aceste articole conțin fotografii cu locațiile exacte în care au fost făcute. Săptămâna viitoare revenim cu Singapore, ramaneti aproape.
