Inspiraţie sau reproducere? Cum abordezi locaţiile arhi fotografiate

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu încerc să-mi lărgesc orizontul fotografic prin studiul imaginilor altor fotografi, fie ei amatori sau profesionişti. Rutina de dimineaţă include trecerea (sumară ce e drept) în revista a ultimelor imagini care sunt în top pe 500px sau ‘explored’ pe flickr. Doar cele care îmi sar în ochi, sunt analizate în detaliu, încercând să înţeleg ce mi-a plăcut sau m-a atras la acea captură.

Inspirație sau reproducere? Care e linia fină dintre cele două?

Nu trece nicio zi, fără a vedea măcar două, trei sau poate mai multe imagini din aceeaşi locaţie, ale aceluiaşi subiect, cu variaţii minore, în lumină mai mult sau mai puţin diferită, cu post-procesare similară, care mă fac să mă întreb dacă ochiul artistic al acelor fotografi a fost pus la lucru, sau a reprodus o imagine pe care au văzut-o cândva în trecut, şi pe care au avut ambiţia să o fotografieze sperând astfel că va fi diferită de toate celelalte.

Nu mă înţelege greşit, nu văd o problemă majoră în această abordare, dar cred că imaginile pe care le vedem ar trebui folosite preponderent ca sursă de inspiraţie, amprenta personală asupra imaginii trebuie să îşi facă simţită prezenţa fără a ţine cont de faptul că subiectul a fost arhi fotografiat. Sunt anumite locaţii ‘reprezentative’ pentru fotografia de peisaj, pe care toată lumea ar vrea să le aibă în portofoliu, dar cum te poţi diferenţia ca fotograf dacă portofoliul tău consistă din imagini ale unui subiect saturat de capturi? Vrei să fotografiezi acea imagine reprezentativă, perfect, fă-o, dar în acelaşi timp încearcă şi o abordare diferită, uită de tot ce ai văzut până atunci legat de acel subiect, şi întreabă-te cum ai aborda imaginea din punctul tău de vedere, cum ţi-ai lasă influenţa personală să-şi spună cuvântul în compoziţie.

---

Fotografia este o artă și ar fi bine să nu uităm ce ne-a atras de la început către acest domeniu.

---

Mă găsesc de multe ori în situaţia expusă mai sus, îmi doresc cu ardoare să replic o imagine reuşită pe care am văzut-o capturată, şi uit că fotografia trebuie să fie în primul rând ceva personal, o manifestare a artistului ascuns în mine, care vrea şi trebuie lăsat să iasă la suprafaţă, să-şi manifeste ego-ul şi să producă ceva diferit, (poate) unic, care să mă reprezinte şi să-mi scoată în evidenţă stilul imagistric.

Cum abordez locațiile arhi fotografiate?

De aceea, de fiecare dată când ştiu că urmează să merg într-un loc în care nu am mai fotografiat până acum, încerc să respect câteva reguli:

#1 Evit investigarea în exces a imaginilor din acea zonă sau a acelui subiect. Un pic de cercetare cu privire la aspectul fotogenic al peisajului e întotdeauna binevenit, dar excesul poate face mai mult rău decât bine.

#2 Dacă ceva mi-a atras atenţia, sau simt că are potenţial fotografic, abordez toate perspectivele posibile, astfel ca atunci când plec, să fiu împăcat cu gândul că am încercat tot ce se poate în acea lumină.

#3 Dacă singura imagine deosebită e cea care a mai fost înregistrată şi de alţii înaintea mea, voi face fără regrete acel cadru, dar voi încerca şi o abordare diferită (aşa cum am zis mai sus). Spre exemplu, în Kuala Lumpur, la Petronas Twin Towers, o imagine arhi exploatată este aceasta:

dar, în acelaşi timp am încercat şi o abordare diferită a aceluiaşi subiect.

Nu ezita să faci acelaşi lucru, să vezi prin ‘ochiul tău’ artistic un subiect deja fotografiat.