În așteptarea foliajului…

Dacă practici fotografia de peisaj de ceva vreme, probabil ți-ai dat seama până acum că vara este anotimpul în care e cel mai greu să capturezi imagini. Asta nu doar din cauza lipsei norilor de pe cer, sau culorii uniforme a peisajului, ci și din cauza aglomerației pe care o întâlnești la fiecare colț de drum. Pentru mine, fotografia de peisaj este un proces atât de personal și intrinsec, încât prezența unei mulțimi de oameni în locurile pe care vreau să le fotografiez îmi crează de multe ori o stare de nerăbdare, de neliniște, sentimente pe care nu le resimt într-un mediu mai singuratic.

De multe ori m-am întrebat de ce fotografi recunoscuți, ca Bruce Percy, merg în Patagonia, Japonia sau Islanda și petrec timp prețios acolo special dedicat fotografiei, când au locuri interesante foarte aproape de casă. Trecând de perioada de început în care fotografiam tot ce mi se părea interesant, am ajuns să apreciez locurile puțin populate, în care relieful e simplu, în care peisajul te ajută să simplifici imaginea finală, locurile în care nu simt presiuna mulțimii în spatele meu, în care pot fi eu, aparatul și fotografia. E micul meu univers în care imaginația îmi zburdă nestinghenită, în care aștept culorile, creez unghiurile, așez planurile imaginii și am libertatea să fac asta, nestânjenită.

Cred că acesta este unul dintre motivele pentru care aștept cu nerăbdare toamna. O dată cu venirea frigului peisajele devin misterioase, vremea devine capricioasă, dramatismul pe care noi, fotografii, îl așteptăm cu atâta nerăbdare, alungă oamenii și lasă în urmă o natură tristă, dar atât de colorată și plină de personalitate.

Și pentru că nu am ajuns la nivelul în care pot pleca în Chile când vreau să fotografiez, mă folosesc de ceață ca să simplific peisajul, de nori ca să creez mișcare, de așezarea relieftului ca să creez forme geometrice.

Sunt voci care spun că nu contează locația sau anotimpul, atâta vreme cât scoți aparatul din geantă și începi să compui. Eu spun că locația te inspiră, anotimpul își dă starea de spirit și deși niciuna dintre ele nu e definitorie pentru o imagine reușită, cu siguranță își schimbă starea de spirit și o data cu ea și imaginile pe care le creezi.

Așadar, ma uit la vară cum trece și aștept cu nerăbdare culorile toamnei, atmosfera dramatică, cerul plin de nori, poate doar ca pe o schimbare de perspectivă sau poate pentru că rezonează mai bine cu starea mea contemplativă?! Așteptăm și impresiile tale….