6 sfaturi tehnice pentru fotografii de peisaj reușite

Luna trecută am scris despre câteva idei de îmbunătățire a fotografiei de peisaj și poate a fotografiei în general. Astăzi vreau să punctez alte căteva idei, 6 la număr, de data aceasta de ordin tehnic, care îți vor trimite imaginile la nivelul următor. În primul rând trebuie sa lămuresc tipul de fotografie de peisaj pe care o practicăm – căutăm permanent imagini emblematice, de tipul peisaj ”fine art”, imagini care urmăresc o compoziție reușită dar care impresionează și prin culoarea momentului în care au fost capturate. Următoarele sfaturi nu sunt neapărat necesare, cel puțin nu în toate situațiile, existând metode alternative de scăpare, pe care le voi prezenta în continuare, dar care, din păcate, nu pot fi aplicate fără compromisuri.

O să trec direct la vorbe, că să evit introducerile prea lungi:

1. Fotografiază in jurul diafragmei f8 

În peisagistrică profunzimea de câmp e mai mereu de dorit. Este ideală îmbinarea unei clarități sporite de la prim plan până la cel mai îndepărtat obiect din fundal, de aceea o să vezi recomandată, în general în articolele despre fotografia de peisaj, o difragramă cât mai mică, uneori chiar f22. Nu e nimic incorect sau greșit în această abordare, problema apare din cauza unui fenomen optic care se produce în obiectivele pe care le folosim în hobby-ul (pentru unii profesie) nostru. Atunci când lumina este forțată să pătrundă printr-o deschizătură de mici dimensiuni, undele luminoase interacționează unele cu altele din ce în ce mai mult, producând estomparea detaliilor fine din imaginea capturată. Acest fenomen se numește difracție. Evitarea acestui neajuns se face folosind o diafragmă de mijloc, care să îmbine o profunzime de câmp decentă cu o claritate excelentă, neafectată de efectul difracției.

Contrar părerilor care circulă pe internet, claritatea maximă a unui obiectiv se atinge în jurul diafragmei f4 sau f5.6 (obiectivele de calitate superioară sunt afectate de difracție încă de la f8), iar recomandarea mea de a folosi f8 (sau maxim f11) este compromisul ideal între profunzime de câmp si claritate.

Încă o dată subliniez ce am scris la începutul paragrafului anterior. Dacă situația o impune, folosirea unei diafragme foarte mici nu este nici incorectă, nici greșită, atât timp cât fotograful este conștient de și acceptă acest neajuns. Toate obiectivele suferă de difracție, indiferent de marcă, construcție, calitate, cost.

Alternativ

Dacă se doreste menținearea diafragmei f8 și o profunzime de câmp completă, se poate folosi o tehnică de post procesare în care se îmbină două (sau mai multe) imagini ale aceluiași subiect/cadru, una având clarul în planul apropiat, iar cealaltă în planul îndepărtat. Pentru cei interesați, tehnica se numește focus stacking.

2. Folosește trepiedul și telecomanda

Realizarea imaginilor cu o cromatică largă, obtinerea unor culori precum roșu, portocaliu, galben, purpuriu este posibilă în momentele cheie ale zilei, anume după răsărit și înainte de apus, în așa numita oră magică. Esența unor imagini reușite, după compoziție și momentul capturat, este culoarea, care culoare este posibilă pentru că poziția soarelui la orizont face ca razele sale să străbată o suprafată mai mare din atmosfera terestră, eliminând astfel albastrul și păstrând restul culorilor ce transformă un cadru banal într-o imagine magică.

Fotografierea în aceste momente ale zilei, împreună cu sfatul de la punctul 1, și presupunând ca folosim valoarea ISO cea mai mică de care dispune camera (vezi punctul 3), pentru un zgomot cât mai redus, ne trimit timpii de expunere la limita evitării estompării de mișcare cauzată de instabilitatea mâinilor noastre (presupunând că subiectul este static). Dacă ne întindem cu sesiunea de fotografiere imediat după apus, în ora albastră, deja timpii de expunere sunt de ordinul secundelor. Aici intervine trepiedul, iar folosirea acestuia este esențială pentru obținerea unor imagini clare, fără urme de estompare care pot afecta negativ mesajul pe care vrem să îl trimitem prin peisajul fotografiat.

Alternativ

Există conjuncturi în care folosirea trepiedului este fie intersiză, fie imposibiliă din varii motive. În acest caz recomand îmbinarea dibace dintre o difragmă deschisă, dar cu păstrarea unei profunzimi de câmp acceptabile pentru subiectul principal din imagine, și un ISO ridicat.

O dată cu timpii de expunere mai lungi, chiar și cu aparatul montat pe trepied, orice atingere, inclusiv a butonului de declanșare, poate genera mișcare. Folosește o telecomandă, cu fir sau fără, pentru a evita mișcarea aparatului.

Opțional

Dacă nu se poate folosi o telecomandă, atunci treci aparatul pe modul de declanșare întârziată cu 2 sau 5 secunde.

3. Menține un ISO cât mai scăzut

Dacă am atins problema diafragmei la punctul 1. și a timpului de expunere la punctul 2. nu puteam să nu închid triunghiul lăsând ISO la voia întâmplării. Primul lucru pe care trebuie să îl reții, indiferent de tipul de fotografie pe care îl practici, este menținerea unei valori ISO cât mai scăzute. Acesta trebuie să fie scopul tău atunci când te găndești la ISO ca parte componentă a triunghiului expunerii: cu cât mai mic, cu atât mai mare intervalul dinamic și nivelul de zgomot mai redus.

Aceleași principii se aplică și în fotografia de peisaj, sau poate trebuie să ținem cont de ele cu atât mai mult în peisagistrică având în vedere că timpul ne este de cele mai multe ori aliat, iar mersul în recunoaștere, pregătirea, reflectarea, meditarea cadrului stau la baza peisajelor reușite. Și nici nu am avea de ce să nu o facem – atât timp cât folosim trepiedul nu suntem condiționați de o anumită viteză a obturatorului, deci ISO poate fi setat la valoarea de bază a camerei pe care o folosești: 200, 100 sau poate 64.

Alternativ

La acest capitol nu am un sfat alternativ de realizat la momentul expunerii, ci doar o tehnică de post procesare, destul de avansată, care implică mai multe cadre identice, asupra cărora s-a aplicat un calcul matematic pentru elimineara zgomotului care nu este comun cadrelor. În alte cuvinte, toți pixelii care sunt diferiți în acele cadre identice, sunt considerați a fi zgomot și eliminați de acest algoritm inteligent.

4. Folosește un obiectiv superangular

Nu există o definiție concretă a obiectivelor superangulare, dar putem spune cu certitudine că distanța lor focală este în general de până la 40mm pentru un body cu senzor full-frame, până la 24mm pentru APS-C și 20mm pentru M4/3. Dacă există un subiect fotografic și un obiectiv făcute unul pentur celălalt, atunci acestea ar fi peisagistrica si superangularul. Nu pentru că așa trebuie, sau așa fac alții, ci pentru că aceste obiective au o profunzime de câmp mai mare la orice diafragmă și distanță față de subiect comparat cu aceleași valori pentru un obiectiv normal sau telefoto. De asemenea, perspectiva unui superangular atrage privitorul spre imagine și îi conferă acesteia o senzație de adâncime, de profunzime mutând linia orizontului mai departe decât este ea în realitate.

Dacă nu ai încercat până acum un obiectiv scurt, așa cum mai este el numit, iar fotografia de peisaj este un capitol care te interesează, această recomandare poate fi așezată lânga, sau poate deasupra punctului 1.

5. Folosește formatul RAW

Aș putea scrie un articol întreg despre formatul RAW, iar importanța lui m-a obligat să scriu câteva rânduri despre beneficiile acestui format.

În primul rând calitatea este superioară procesării jpeg (sau alt format) în cameră. Atunci când folosești RAW, toate informațiile înregistrate de senzor sunt salvate în fișierul final, producând o imagine cu un nivel al calității ridicat.

Intervalul dinamic crescut este un alt beneficiu major al utilizării RAW. O imagine jpeg are 256 de niveluri de luminozitate, pe când RAW înregistrează între 4,096 si 16,384 de niveluri în funcție de câți bit suportă camera ta: 12 bit sau 14 bit. Efectul se vede direct în puterea de postprocesare a imaginilor în format RAW, mărindu-se astfel flexibilitatea editării fără un efect negativ major asupra calității.

Atunci când folosești jpeg, balansul de alb este incorporat în imagine, cu margini neglijabile de ajustare, pe când RAW îți permite modificarea lui post facto, de la valori extrem de reci (albastre) până la cel mai călduros galben. Acest aspect espte posibil tocmai pentru că formatul RAW înregistrează o plajă de informații extrem de mare, efect direct al paragrafelor pe care le-am scris mai sus.

Nu în ultimul rând, în acest punct care nu se vrea a acoperi toate espectele RAW, trebuie menționată editarea nondestructivă a imaginilor tale. Prin folosirea unui program de editare (Adobe Lightroom, Capture One, etc.) se aplică instrucțiuni despre cum să ”arate” jpeg generat din datele înregistrate în fisierul RAW. Asta înseamnă că te poți întoarce oricând la imaginea originală, poți aplica un număr infinit de ajustări fără a face rabat la calitate. La polul opus, de fiecare dată când editezi un jpeg, se pierde din calitatea imaginii, acest format fiind unul ”lossy”, cu pierdere de informații.

6. Folosește modul Manual

Nu este nimic care îți va propulsa imaginile la nivelul următor precum folosirea exclusivă a modului de expunere manual. Înțelegerea celor trei componente din triunghiul expunerii: diafragma, timpul de expunere și ISO, a efectelor lor directe în calcului expunerii, cât și a efectelor artistice, reprezintă cel mai important pas pe care un fotograf, începător sau experimentat, îl poate face pentru a-și da frâu liber părții artistice, imaginației, creativității și expresivității vizuale. Înțelege si învață despre fiecare componentă în parte (sunt doar trei, deci efortul nu ar trebui să fie așa de mare) și vei vedea cum preluarea controlului asupra deciziilor fotografice îți va face imaginile mai bune, mai expresive și mai reprezentative pentru fotografia ta.

Alternativ

În fotografia de peisaj (și nu numai) din timpul apusului sau răsăritului, poți folosi cu încredere modul de prioritate de diafragma. Pentru că lumina se modifică văzând cu ochii în aceste momente ale zilei, poți evita compensarea constantă și manuală a timpului de expunere prin utilizarea priorității de diafragmă. Dacă e nevoie să sub/supraexpui poți folosi compensarea auto-expunerii.