Lofoten, Norvegia – O călătorie plină de descoperiri

Am vorbit în multe dintre articolele noastre despre evoluția noastră ca artiști, cum și unde ne-a adus fotografia.

Fotografia a schimbat de mult felul în care privim lumea (citește aici unul dintre primele noastre articole), dar mai mult decât atât ne-a schimbat pe noi, în primul rând ca oameni, și apoi ca artiști. Acum, fiecare clipă pe care o petrecem în afara joburilor de zi cu zi e dedicată fotografiei, fiecare câteva zile libere sunt plănuite cu grijă într-o nouă excursie fotografică.

Ce ne-a adus aici nu știm și nici nu putem explica, dar alimentează și umple fiecare zi cu momente de creație, de dubiu, de neliniște, cu rătăciri artistice. Cu fiecare nou hop, realizăm cât de mult am evoluat și încă cât de mult mai avem de învățat.

De multe ori începem să discutăm între noi despre gândurile pe care le avem legate de partea creativă, câteodată entuziasmați , alteori dezamăgiți de experiențele pe care le trăim. Ne dorim să fim mai buni, să facem imagini puternice, să fim diferiți și fiecare nouă călătorie aduce la suprafață satisfacții dar și nemulțumiri.

O nouă excursie fotografică nu e niciodată despre destinație ci despre experiența în sine. Lofoten este într-adevăr un loc de pelerinaj fotografic, zeci de turiști cu aparatele în mână sunt la fiecare colț și, cu siguranță,  fiecare fotograf găsește aici o călătorie proprie.

Călătoria noastră a fost despre:

Imagini diferite

Ne-am propus să uităm tot ce am văzut și tot ce a fost deja fotografiat și să privim locațiile în care mergem cu alți ochi. De asemenea, am vrut să ne abatem de la locurile arhi fotografiate și să explorăm mai mult insulele.

Balansul fotografiilor pe care le surprindem

Sunt imagini care au un anume echilibru, o armonie între subiect și restul elementelor ce îl înconjoară, astfel încât e clar încă de la început cum se plimbă ochiul prin cadru. Nu există niciun dubiu asupra subiectului imaginii, mai mult decât atât lucrurile ce gravitează în jurul lui fac un efort comun să îl confirme/întărească.

Efortul susținut de a lucra subiectul

Ne-am propus să ne oprim la orice scenă ce ne atrage atenția, indiferent de vreme, oră, locație. Mai mult decât atât, dacă ceva ne-a făcut să ne oprim, înseamnă că e ceva acolo ce merită fotografiat. Desigur, este lesne de înțeles că trebuie să găsim subiectul și să lucrăm scena până când obținem o imagine armonioasă și echilibrată.

Am reușit să ne îndeplinim obiectivele?

Cu siguranță am reușit să facem imagini diferite. Am încercat pe cât posibil să ne abatem de la locurile arhi cunoscute și să lăsăm drumul să ne poarte prin cotloanele ascunse ale insulei. Lofotenul are niște peisaje atât de spectaculoase, încât nu contează prea mult în ce loc mergi. Peste tot vei găsi subiecte demne de fotografiat.

E greu să spunem dacă toate imaginile noastre au acea armonie ce face ochiul să tresară când le privește, dar cu siguranță am lucrat la asta și ne-am gândit la compoziție de fiecare dată când am pus mâna pe aparat. Dacă exersezi continuu să compui înainte să tragi, să cauți poziția cea mai bună, să vizualizezi imaginea finală, la un moment dat vei reuși să aduci în imaginile tale și acest echilibru după care râvnim cu toții atât de mult.

Lucrarea subiectului e un lucru despre care am mai vorbit în articolele noastre anterioare. Ce credem însă cu tărie e că nu trebuie să faci imagini în neant, sperând că punând aparatul la ochi va veni și inspirația fotografică. E important să fotografiezi lucruri care te atrag, care te entuziasmează, numai așa vei putea să lucrezi scena într-un mod natural și unic.

Așadar ne-am lăsat atrași de tot felul de subiecte: munți, acoperișurile caselor, bolovani, nisip tot ce ni s-a părut interesant și ne-a atras privirea, am fotografiat. Ne-am oprit în dreptul fiecărui nou subiect și am lucrat scena până când am fost complet mulțumiți de ce am văzut în ocular.

Ne-am concentrat de-a lungul întregii călătorii la obiectivele pe care vrem să le îndeplinim și fiecare imagine pe care am imortalizat-o este rodul alegerii conștiente de a fi diferiți, de a concepe fotografii echilibrate vizual și de a munci pe cât de mult imaginea. Rezultatul acestei excursii e mai puțin important, ce contează este exercițiul pe care l-am făcut de a lucra cu niște concepte ce sunt primordiale pentru noi, ca artiști.

Privind în urmă, ne uităm cu tristețe la cât de repede a trecut timpul petrecut în Norvegia. Ne-am fi dorit să fi rezistat cu ceva mai mult stoicism frigului și să fi colindat mai mult insula în lung și în lat. Sunt atât de multe locuri ce merită explorate și atât de multe oportunități fotografice încât e imposibil să nu poți să îți găsești propria voce chiar și într-un loc ca Lofoten.

Tu ce ți-ai propus pentru următoarea ta excursie fotografică? Lasă comentariile tale mai jos.