Elementul surpriză în fotografia de peisaj

Dacă citești acest articol, cu siguranță ești, ca și noi, îndrăgostit de fotografie. Întrebarea este, ce ne face să ducem aparatul la ochi oricând avem ocazia și ce ne determină să ne întoarcem la fotografie iar și iar și iar? Desigur, pentru fiecare dintre noi răspunsul e diferit. Sunt fotografi ce iubesc partea tehnică a fotografiei, alții partea creativă, sau poate ce te atrage e întreaga experiență fotografică, de la momentul în care ai pus camera la ochi și până la clipa în care simți, în mână, textura imaginii printate.

Ce cred însă că ne face pe fiecare dintre noi să evoluăm în fotografie este elementul surpriză pe care îl regăsim mereu în fiecare nou cadru pe care îl tragem. Că e vorba de imprevizibilitatea naturii în fotografia de peisaj, de un loc neprietenos pentru fotografia de nuntă, de dispoziția schimbătoare a unui copil în fotografia de bebeluși, elementul surpriză e mereu prezent. Nu poți niciodată să pleci de acasă cu aparatul în mână și să știi exact la ce te aștepți, tot timpul lucrezi cu variabile independente de tine.

Deși surprizele sunt mai mereu neplăcute și nu fac altceva decât să îți creeze discomfort și frustrare, tot ele te ajută să evoluezi, să improvizezi, să găsești soluții, să fii mai bun cu fiecare nou cadru. De aproape trei an de când practicăm intensiv fotografia de peisaj, încercăm să fugim din oraș la fiecare sfârșit de săptămână și să ne refulăm în mijlocul naturii, cu echipamentul foto după noi. Au fost atât de multe dăți în care ne-am întors acasă fără nicio imagine, încât am obosit să le mai numărăm. Și, totuși, luăm din nou rucsacul în spate în fiecare vineri, așteptând, parcă cu nerăbdare, să vedem ce nouă aventură ne mai întâmpină și de această dată.

Dacă nu faci altceva decât să te uiți la youtube și să citești articole toată ziua, vei ajunge să crezi că fotografia de peisaj e un fel de mod sofisticat de petrecere a timpului liber, în care nu faci altceva decât să călătorești în locații exotice, să produci imagini de National Geographic și să mai fii și plătit pentru asta. Frumusețea, însă, e că lucrurile nu stau deloc așa.

De atâtea ori am stat ore întregi lângă o scenă așteptând doar un strop de lumină reflectată, am mers prin frig și ger în căutare de imagini monocrome, am bătut sute de kilometri să ajungem la o locație doar ca să înceapă să plouă torențial, am înnotat prin zăpadă până la genunchi dorindu-ne atât de mult să reușim să ajungem mai repede acasă, am mersi prin jungla malaieziană noaptea doar pentru un singur apus.

Așa ar trebui să arate un an din viața unui fotograf de peisaj, cu aventuri pline de elemente surpriză. Fiecare imagine are povestea ei și fiecare lipsă a unei imagini e o nouă poveste. Asta e fotografia și tocmai datorită următoarei surprize, ce ne așteaptă la colț, ne-am îndrăgostit de ea.